CRINI

CRIN ALB-LILIUM CANDIDUM
-În tradiţia populară: foliolele poligonale macerate în undelemn constituie Oleum liliorum alborum, remediu casnic şi clasic pentru răni.
-Frunzele de crin se puneau pe răni, tăieturi şi arsuri, iar petalele unse cu miere, pe beşică rea, la bubă neagră şi tăieturi.
-Pentru băşică în gură, se fierbeau în lapte dulce, care se ţinea călduţ în gură.
-Florile se puneau într-o sticlă cu apă, se astupau bine şi se foloseau contra durerilor de ochi.
-În alte părţi, petalele ţinute în alcool se foloseau contra petelor de pe faţă şi a usturimii ochilor.
-Din antere se prepara un “ir” pentru vindecarea rănilor, iar din floarea întreagă, o tinctură contra durerilor interne.
-Ceaiul din flori de crin se lua pentru curăţirea sângelui. Se mai folosea la “poală albă”, în amestec cu sulfină albă, trifoi alb şi rădăcină de bujor.
-Ceapa de crin fiartă se punea pe umflături, pe buboaiele ce dau în copt şi pe pieptul bolnavilor de tuse.
-Se mai prepara din ea o alifie pentru creşterea sprâncenelor. Se pisa o ceapă mai mare sau două mai mici, se puneau într-o ulcică cu o lumânare de seu şi se lăsau să fiarbă împreună, apoi se lua seul curat de deasupra, se spăla bine în apă şi se ungeau cu el sprâncenele, în fiecare seară înainte de culcare.
-Acţiune farmaceutică: petalele- bactericide, cicatrizante, se pot folosi în tratamentele diverselor răni, atât extern cât şi intern cu efecte certe de cicatrizare. Sunt utile chiar şi în calmarea durerilor.
-De asemenea se poate utiliza ca expectorant fiind fluidifiant al secreţiilor bronhice.
-Bulbul se foloseşte mai mult la afecţiunile căilor respiratorii pe care le poate vindeca în cazurile mai uşoare, iar la cele mai grave aducea ameliorări evidente.
-Se mai poate folosi pentru efectul său calmant al sistemului nervos.
-De asemenea este de ajutor în cazul afecţiunilor cardiace prin aceia că reglează bătăile inimii mai ales în excitaţii nervoase în stres sau alte cazuri.
-Se poate utiliza la următoarele afecţiuni: abcese, arsuri, coşmaruri, dureri de ochi, excitaţie nervoasă, faringite, furuncule, laringite, inflamaţia căilor respiratorii superioare, inflamaţia urechii, insomnii, otite, palpitaţii cardiace, panariţiu, răni, stări nervoase, stres, tulburări de memorie, (se face o cură internă cu câte 2-3 căni de ceai pe zi, preferabil din petale.), tuse uscată.
-Preparare şi administrare:
-Abcese, arsuri, furuncule, răni externe- se va fierbe sau se coace bulbul şi se badijonează local cu el cald. Se schimbă la 6-8 ore cu altul tot cald. Ajută la colectarea puroiului şi apoi la spargere şi vindecare după ce se elimină puroiul.
-Afecţiunile interne sau externe pot să mai beneficieze de tratamentul cu infuzia din petale sau decoctul din bulb. Se va pune o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă. În cazul infuziei se pun direct în apă clocotită, se acopere apoi 15 minute şi se strecoară, iar în cazul decoctului se vor pune în apă rece. Se fierb apoi timp de 10 minute, se strecoară şi se pot folosi. Se pot consuma 3 căni pe zi.
-Restul afecţiunilor inclusiv cele interne se vor putea face cu tinctură cel mai bine. Se va face o tinctură din petale de crin care se pun o parte de petale cu 5 părţi alcool alimentar de 70˚. Se ţin astupate ermetic la temperatura camerei, timp de 15 zile agitând des recipientul. Se va strecura apoi şi se va pune în recipiente de capacitate mai mică care se închid ermetic. Se poate lua intern o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu apă sau extern în funcţie de toleranţa individuală se aplică în diluţie cu apă. Este mult mai eficient cu cât este mai concentrat. La fel se poate folosi şi din bulb.
-În ureche se poate pune ceai călduţ sau tinctură câteva picături de asemenea călduţ, după care se astupă cu puţină vată pentru a nu ieşi afară.
-La dureri de ochi sau alte afecţiuni oculare se va pune 2 linguriţe de petale la o cană de apă rece seara şi dimineaţa se strecoară şi se fac spălături cu această apă cu ajutorul unui tampon de vată.
-Se poate face pentru ochi, urechi, afecţiunile stomacului, etc un ulei din 50 g de rădăcină măcinată care se va pune la ½ l de ulei. Se ţine apoi timp de 6 săptămâni la soare, după care se strecoară. Pentru a se putea obţine mai repede se va pune pe baia de apă. Se fierbe timp de 3 ore apoi se strecoară.
-Se pot face cu acesta şi diferite creme prin adaos de ceară de albine în funcţie de cât de tare doriţi să o faceţi. În general se pune 20 g la 100 g de masă grasă. În cazul în care doriţi să faceţi mai tare se pune mai multă ceară şi se retopeşte din nou, iar dacă este prea tare se mai pune ulei şi se retopeşte, până o faceţi cum vă convine.
-Uleiul se va pune călduţ câte 3-4 picături în durerile de urechi sau se poate unge local în afecţiunile ginecologice externe o dată sau de 2 ori pe zi.
-Se foloseşte foarte mult în cosmetică sau la afecţiunile externe ale pielii fiind una dintre plantele favorite. În special dacă se face cu tinctură din petale sau bulb.